duminică, 16 noiembrie 2008

Iarna...vrajbei dintre parinti si copii

Fara a fi neaparat pesimisti, va anuntam ca vine iarna...Cu zile mohorate, lipsa de chef, dorinta de a sta cat mai mult pe acasa. Numai ca si in casa se face educatie, nu-i asa? poate ca de aici incepe totul. Acum am doar intrebari, solutiile poate vor veni mai tarziu.
  • Stateam de vorba cu cineva mai zilele trecute in legatura cu metodele de a educa adolescentii care se lasa greu educati. Ce sa le faci, cand se incapataneaza sa creda ca ei le stiu pe toate?" Nu le faci nimic, spunea partenerul meu de dialog. Pur si simplu ii lasi sa se loveasca singuri cu capul de pragul de sus, daca nu asculta; va avea grija viata sa-i faca sa se trezeasca". Cam trist. Oricum, toate teoriile pedagogice sunt doar apa de ploaie, caci fiecare om are personalitatea sa, asupra careia nu poti interveni cu sabloane.
    http://www.as-9.blogspot.comAti avut uneori impresia ca vorbiti cu peretii si nu cu propriul vostru copil? Probabil ca asa si este...Si asta pentru ca el nu vrea sa va asculte sau pur si simplu se gandeste in alta parte si nu da atentie la ce i se spune. O buna comunicare cu copiii nu se obtine fara efort. Parintii trebuie sa se gandeasca la modul in care ar trebui abordat copilul lor atunci cand vor ca acesta sa ii asculte si sa raspunda pozitiv cerintelor formulate. Comunicarea deschisa intre copii si parinti este extrem de importanta, stabilirea unei bune comunicari fiind de un real folos in viitor, pentru ambele parti.Care ar putea fi principalele etape in stabilirea unei comunicari deschise cu copilul dvs?In primul rand, tanarul trebuie sa simta mereu ca parerile si deciziile lui sunt ascultate si respectate, ca sentimentele lui sunt acceptate. Aveti mereu in vedere acest fapt atunci cand vorbiti cu copilul dvs. Acceptati si respectati sentimentele copilului dvs chiar daca nu impartasiti aceleasi pareri. A accepta ceea ce simte nu inseamna, in mod necesar, ca acceptati si modul in care actioneaza ca urmare a sentimentelor lui (de exemplu, puteti accepta faptul ca e furios, dar nu trebuie sa acceptati faptul ca incepe sa devina violent). Daca esuati in a accepta sentimentele propriului copil, atunci acesta va intampina greutati in a comunica cu dvs.Atitudinea pe care o adoptati atunci cand vorbiti cu copilul dvs este o alta problema foarte importanta. Adoptarea unei atitudini pozitive fata de adolescent este tot atat de importanta ca si cuvintele pe care le alegeti pentru a va exprima fata de el. Chiar daca alegeti sa va exprimati prin intermediul unor cuvinte pozitive, o atitudine negativa le va contrazice, cuvintele ajungand sa-si piarda sensul pozitiv. Cand adolescentii sunt tristi sau suparati, ultimul lucru pe care ar vrea sa-l auda este sfatul sau punctul de vedere al altcuiva. Acest gen de discutie s-ar putea sa-i faca sa se simta si mai rau. Incercati sa va ascultati copilul atunci cand e trist sau suparat, admiteti-i durerea interioara si dati-i o sansa sa vorbeasca despre durerea lui. Acest tip de abordare il va ajuta sa se simta mai bine, sa nu mai fie confuz si mult mai capabil sa faca fata problemelor sentimentale. Uneori parintii se supara pe copii lor si folosesc cuvinte nepotrivite. Parintii ar trebui sa lucreze asupra autocontrolului atunci cand ii deranjeaza o anumita situatie. Autocontrolul ii va ajuta sa nu raneasca sentimentele propriului copil, astfel putand sa-i dea un bun exemplu despre cum sa procedeze atunci cand e suparat, pentru a nu rani pe ceilalti.O buna comunicare necesita multa munca, timp si practica. Iata cateva exemple pentru a aborda o discutie cu copilul dvs:Utilizati limbajul personal pentru a va exprima sentimentele. De exemplu, in loc sa-i spuneti "M-ai enervat atunci cand...", spuneti "M-am simt destul de enervat/a cand..." Incurajati-l sa comunice prin intrebari deschise: in loc sa intrebati "Iti place scoala?", intrebati: "Ce-ti place la scoala? Ce nu-ti place?"Faceti ca rezolvarea problemelor sa va transforme intr-o echipa pe dvs si pe propriul copil. S-ar putea sa va surprinda in mod placut! Sprijiniti-l intotdeauna, chiar daca nu sunteti mereu de acord cu actiunile lor. Acordati-i incredere. Daca aveti incredere in el, atunci si el va va acorda mai multa incredere. Laudati-l si incurajati-l. Nu-l etichetati, spunantu-i "incapatanat", "oaia neagra a familiei" etc.Jucand rolul parintelui de adolescent, ajutati-va copilul sa-si dezvolte respectul de sine. Va urma...

Un comentariu:

Elisabeta Stefan spunea...

Mereu doamna diriginta are dreptate! Si mai mereu parintii se enerveaza pe copii si incep sa-i eticheteze si nu se face asa.Am un noroc mare cu mama mea,parca suntem cele mai bune prietene,nu mama-fiica! Comunicarea,intelegerea si increderea sunt cele mai importante in relatiile parinte-copil,ca totul sa fie bine! Acordati-ne mai multa atentie,noua copiilor,chiar daca veniti de la serviciu obositi si suparati! Ascultarea este cea mai importanta pentru noi! Vrem sa fim ascultati si vrem sa ne impartasim necazurile si bucuriile mereu. Si cel mai bun prieten sunteti voi,parintii nostri! ;)