marți, 30 decembrie 2008

Din cand in cand ne mai ninge in suflet; cu lacrimi de roua, cu picuri de stele, cu lumina noua...
Din cand in cand gandul nostru se intoarce,sfios, catre copilarie. Ne e dor de timpurile acelea in care veselia era veselie si nu doar zambet afisat, in care traiam din plin fiecare clipa si ne miram de noi insine.Din cand in cand ne mai ninge in suflet cu roua amintirilor de care nu vrem sa scapam. LA MULTI ANI!

sâmbătă, 6 decembrie 2008

Eveniment


Maria Agapi, Eugenia Driscu, Marcel Lutic
Aseara, 05.12.2008, la ora17, a avut loc in Sala Manuscriptum a Bibliotecii "Gh. Asachi" din Iasi, un eveniment de suflet. Doamna profesoara MARIA AGAPI, de la Scoala Normala "Vasile Lupu" Iasi, a lansat albumul PRACTICI DE SANTANDREI, album ce incununeaza sapte ani de munca la un proiect ambitios. Proiectul cu acelasi titlu a adunat de-a lungul timpului valori autentice ale poporului roman, obiecte folosite in gospodariile taranesti, costume populare, icoane, exponate ce au putut fi vazute cel mai adesea in sala de exopzitii a bibliotecii amintite. In fiecare an expozitia a fost insufletita de corurile Scolii Normale (Strop de ler, condus de profesorul Viorel Barleanu si Condorul (condus de regretatul profesor Gheorghe Honciuc), de grupul de copii de la Funny English, pregatit de Dorina Iusca, de formatia de dansuri populare, coordonata de profesoara Maria Bors. Pentru a se observa si mai bine bogatia de evenimente de la o astfel de manifestare, redam mai jos un articol aparut intr-un ziar local:

Practici de Sintandrei
Ieri, la Galeriile de Arta din cadrul Bibliotecii Judetene "Gh.Asachi", a avut loc o manifestare dedicata zilei de Sf.Andrei, in cadrul careia a fost vernisata expozitia "Practici de Sintandrei", care va ramine deschisa cinci zile. Au fost expuse costume populare vechi de o suta de ani si un darac de lina, de doua sute de ani! Elevi ai Scolii Normale "Vasile Lupu" au sustinut un program artistic, cu dansuri rituale tiganesti si populare, precum si o parada de costume populare.
Ziua nu ar fi putut sa treaca neobservata, dat fiind faptul ca Sfintul Andrei este patronul spiritual al tarii, cel care i-a crestinat pe romani. Mai mult, de Sintandrei, vechii daci sarbatoreau Anul Nou. "Este inedita in contextul Iasului si a intregii zone a Moldovei o expozitie de o asemenea amploare. Generatiile tinere au uitat vechile obiceiuri. Am cautat sa readucem in actualitate niste practici atit de vechi si de frumoase", ne-a marturisit dna Catinca Agache, directorul adjunct al Bibliotecii Judetene "Gh.Asachi".
Printre obiectele expuse, incarcate cu o simbolistica deosebita, se numara masa ursitoarelor, colacul lui Andrei, ulciorul cu covasa, papusile-strigoi si bostanii ciopliti. "Noaptea de Sfintul Andrei, numita si «Pazitul usturoiului», abunda de mincare si bautura. Odinioara se preparau bauturi si alimente rituale: covasa, colacul de Andrei, turta", ne-a spus dna Maria Agapi, profesoara la Scoala Normala si organizatorul expozitiei. Majoritatea exponatelor sint lucrari ale elevilor Scolii Normale "Vasile Lupu". "Rolul creativ al copiilor consta in realizarea acestei diversitati de papusi si a sculpturilor in bostani", a adaugat dna Agapi. Doua ateliere de ghicit viitorul la masa ursitoarelor au reprezentat una din atractiile serii. In acest mod practicile rituale au fost reinviate. Coarnele de bour, usturoiul, covasa sint doar citeva dintre «armele» cu care se duce lupta impotriva spiritelor rele.
Auto Auto

duminică, 30 noiembrie 2008

Cei sapte ani de acasa

text pentru mamici

Educatia unui copil nu se limiteaza doar la a-l invata sa scrie, sa citeasca si sa calculeze. El trebuie sa invete si cum sa se comporte cu ceilalti, iar asta e raspunderea ta. Obisnuieste-l de mic cu bunele maniere. Sunt cheia catre succesul lui social.

Un copil manierat se va descurca mai bine in relatiile sociale si se va simti mai confortabil in prezenta celorlalti decat unul caruia ii lipsesc cei 7 ani de-acasa. Probabil ca cea mai buna modalitate de a-l obisnui cu bunele maniere este sa fiti voi, parintii, un bun model pentru el. Incepe sa il inveti lucrurile simple inca de la varsta frageda: sa salute, sa spuna "te rog" si "multumesc". Dar buna crestere nu trebuie sa se opreasca aici.
Va trebui sa stie ce se cuvine si ce nu la masa, intr-o vizita, la o petrecere si chiar intr-o discutie cu un prieten apropiat. Bunele maniere ii modeleaza comportamentul in societate si il invata ce inseamna respectul. Iar copiii respectuosi vor fi tratati cu respect. Asadar, cum il inveti bunele maniere?
Ce faci si ce nu faci
A-l invata bunele maniere este un proces zilnic, care va dura in timp si vei avea multe ocazii sa il indrumi in directia corecta. Tine minte aceste sfaturi:
Chiar daca a gresit de cateva ori, nu te grabi sa tragi concluzia ca este prost crescut sau ca tu ai uitat ceva foarte important. Este posibil sa aiba nevoie doar de una sau doua lectii de bune maniere pentru ca problema sa se rezolve.
Explica-i clar si invata-l ce anume trebuie sa faca sau nu. In loc sa ii spui un scurt (si pentru el greu de inteles): "Nu mai fi atat de grosolan", spune-i: "Nu este politicos sa ragai la masa, dar, daca o faci, se cuvine sa iti ceri scuze". Sau, daca zbiara prin casa, nu-i spune: "Inceteaza cu tipetele in casa", ci fii mai blanda, ca sa inteleaga in fond ce astepti de la el: "Te rog, nu mai ridica vocea in casa".
Daca cel mic isi exprima sentimentele folosind expresii sau atitudini mai putin politicoase, nu i-o reteza scurt, ci incearca sa reformulezi. De exemplu, cand el zice: "Iahh, imi vine sa vars cand vad chestia asta verde", tu corecteaza-l spunand: "Frumos ar fi fost sa spui ca nu iti place deloc spanacul".
Fii intelegatoare si accepta-i greselile. Aminteste-ti ca nu este inca suficient de matur pentru a sti bine cum trebuie sa se comporte in anumite situatii. Si noi, adultii, gresim adeseori, daramite ei...
Educatia se face doar acasa, cu discretie, in familie. Nu ii tine prelegeri si nu il critica in public, nu il umili si nu il jigni fata de straini, chiar daca greseala a fost destul de mare. A-i face lui o scena de fata cu altii dovedeste ca nici tu nu ai prea fost atenta la lectiile de bune maniere.
Fii consecventa. L-ai invatat de la doi ani sa spuna "te rog" si "multumesc"? La 6 ani este evident ca ar trebui sa le foloseasca.
Oricum, procesul de educatie nu se opreste la o anumita varsta. Nu e niciodata prea tarziu ca sa invete ceva!

luni, 17 noiembrie 2008

Castiga

Comunitatea „changers” îşi caută câştigătorii! Cine este europeanul cel mai apropiat de problematica mediului înconjurător? Care este ţara cu cel mai mare număr de cetăţeni implicaţi în lupta pentru o lume mai verde? Manifestă-ţi angajamentul şi fii cel mai bun „changer” din Europa! Creează-ţi profilul, avatarul, si login-ul şi participă şi tu la acest concurs, jucând online pe: http://www.thechangers.eu/
Ultima zi a acestui concurs va fi 31 decembrie 2008.
Campania este organizată de Grupul ALDE din Parlamentul European. Scopul acestui joc este de a conştientiza opinia publică cu privire la schimbarea climatică şi de a oferi sugestii despre cum să fim mai responsabili şi mai apropiaţi de natură în viaţa noastră de zi cu zi. Află mai multe detalii: http://www.alde.eu/index.php?id=climate_change_competition0&L=3%26id%3D83

duminică, 16 noiembrie 2008

Iarna...vrajbei dintre parinti si copii

Fara a fi neaparat pesimisti, va anuntam ca vine iarna...Cu zile mohorate, lipsa de chef, dorinta de a sta cat mai mult pe acasa. Numai ca si in casa se face educatie, nu-i asa? poate ca de aici incepe totul. Acum am doar intrebari, solutiile poate vor veni mai tarziu.
  • Stateam de vorba cu cineva mai zilele trecute in legatura cu metodele de a educa adolescentii care se lasa greu educati. Ce sa le faci, cand se incapataneaza sa creda ca ei le stiu pe toate?" Nu le faci nimic, spunea partenerul meu de dialog. Pur si simplu ii lasi sa se loveasca singuri cu capul de pragul de sus, daca nu asculta; va avea grija viata sa-i faca sa se trezeasca". Cam trist. Oricum, toate teoriile pedagogice sunt doar apa de ploaie, caci fiecare om are personalitatea sa, asupra careia nu poti interveni cu sabloane.
    http://www.as-9.blogspot.comAti avut uneori impresia ca vorbiti cu peretii si nu cu propriul vostru copil? Probabil ca asa si este...Si asta pentru ca el nu vrea sa va asculte sau pur si simplu se gandeste in alta parte si nu da atentie la ce i se spune. O buna comunicare cu copiii nu se obtine fara efort. Parintii trebuie sa se gandeasca la modul in care ar trebui abordat copilul lor atunci cand vor ca acesta sa ii asculte si sa raspunda pozitiv cerintelor formulate. Comunicarea deschisa intre copii si parinti este extrem de importanta, stabilirea unei bune comunicari fiind de un real folos in viitor, pentru ambele parti.Care ar putea fi principalele etape in stabilirea unei comunicari deschise cu copilul dvs?In primul rand, tanarul trebuie sa simta mereu ca parerile si deciziile lui sunt ascultate si respectate, ca sentimentele lui sunt acceptate. Aveti mereu in vedere acest fapt atunci cand vorbiti cu copilul dvs. Acceptati si respectati sentimentele copilului dvs chiar daca nu impartasiti aceleasi pareri. A accepta ceea ce simte nu inseamna, in mod necesar, ca acceptati si modul in care actioneaza ca urmare a sentimentelor lui (de exemplu, puteti accepta faptul ca e furios, dar nu trebuie sa acceptati faptul ca incepe sa devina violent). Daca esuati in a accepta sentimentele propriului copil, atunci acesta va intampina greutati in a comunica cu dvs.Atitudinea pe care o adoptati atunci cand vorbiti cu copilul dvs este o alta problema foarte importanta. Adoptarea unei atitudini pozitive fata de adolescent este tot atat de importanta ca si cuvintele pe care le alegeti pentru a va exprima fata de el. Chiar daca alegeti sa va exprimati prin intermediul unor cuvinte pozitive, o atitudine negativa le va contrazice, cuvintele ajungand sa-si piarda sensul pozitiv. Cand adolescentii sunt tristi sau suparati, ultimul lucru pe care ar vrea sa-l auda este sfatul sau punctul de vedere al altcuiva. Acest gen de discutie s-ar putea sa-i faca sa se simta si mai rau. Incercati sa va ascultati copilul atunci cand e trist sau suparat, admiteti-i durerea interioara si dati-i o sansa sa vorbeasca despre durerea lui. Acest tip de abordare il va ajuta sa se simta mai bine, sa nu mai fie confuz si mult mai capabil sa faca fata problemelor sentimentale. Uneori parintii se supara pe copii lor si folosesc cuvinte nepotrivite. Parintii ar trebui sa lucreze asupra autocontrolului atunci cand ii deranjeaza o anumita situatie. Autocontrolul ii va ajuta sa nu raneasca sentimentele propriului copil, astfel putand sa-i dea un bun exemplu despre cum sa procedeze atunci cand e suparat, pentru a nu rani pe ceilalti.O buna comunicare necesita multa munca, timp si practica. Iata cateva exemple pentru a aborda o discutie cu copilul dvs:Utilizati limbajul personal pentru a va exprima sentimentele. De exemplu, in loc sa-i spuneti "M-ai enervat atunci cand...", spuneti "M-am simt destul de enervat/a cand..." Incurajati-l sa comunice prin intrebari deschise: in loc sa intrebati "Iti place scoala?", intrebati: "Ce-ti place la scoala? Ce nu-ti place?"Faceti ca rezolvarea problemelor sa va transforme intr-o echipa pe dvs si pe propriul copil. S-ar putea sa va surprinda in mod placut! Sprijiniti-l intotdeauna, chiar daca nu sunteti mereu de acord cu actiunile lor. Acordati-i incredere. Daca aveti incredere in el, atunci si el va va acorda mai multa incredere. Laudati-l si incurajati-l. Nu-l etichetati, spunantu-i "incapatanat", "oaia neagra a familiei" etc.Jucand rolul parintelui de adolescent, ajutati-va copilul sa-si dezvolte respectul de sine. Va urma...

vineri, 14 noiembrie 2008

Copii cu hiperactivitate

Un copil sare si topaie, lovindu-se de pereti, transformand sala de clasa sau propria casa intr-o arena. Un altul nu poate citi sau memora tabla inmultirii sau se rataceste adeseori pe coridoarele scolii pentru ca incurca stanga cu dreapta. Altul nu poate arunca sau prinde o minge si se impiedica la tot pasul,fiindu-i greu sa navigheze prin spatiul inconjurator. Apoi mai sunt si acei copii care au caderi nervoase si emotionale deoarece sunt cronic prea stimulati sau excitati de lumina si zgomot. Toti acesti copii sufera de ADHD (attention deficit hyperactivity disorder), dyslexia (copilul are probleme de invatare: dificultate in recunoasterea si intelegerea limbajului scris) si dyspraxia (incoordonare musculara totala sau partiala).
Intre anii 1976-1993 aceste probleme de invatare, "learning disabilities", au crescut de trei ori in Statele Unite.Este curios ca aceste cazuri sunt tipice in America de Nord si mult mai putin in Europa. Copiii cu probleme ADD sunt aproape absenti in restul lumii, inclusiv in Japonia, o alta tara puternic industrializata. Cu toate acestea copiii japonezi crescuti in America de Nord sunt afectati in aceeasi masura ca si cei americani.
Aceasta curiozitate a inceput sa fie rezolvata pe la inceputul anilor 1970, iar solutiile si raspunsurile au fost publicate in 1981 in IPOTEZE MEDICALE (vol.7) ,de catre o bunica, Vicky Colquhoun si fiica ei Sally Bunday din Anglia. Ele nu au avut o pregatire stiintifica dar aceasta a fost inlocuita de un acut spirit de observatie. Munca lor, dupa aproape 10 ani de ridiculizare, minimalizare sau trecere sub tacere din partea profesionistilor, a initiat o revolutie in psihiatrie. Vicky este acum strabunica, Sally este bunica, iar copilul lui Sally care suferea de ADHD (ca si alte mii de copii) s-a vindecat. Ele au invatat cum sa previna aceasta boala de la primele ei semnale.
Dyslexia e intilnita in randul populatiei intr-un ingrijorator procent de 10%! Adeseori e gresit diagnosticata ca retardare,dar prin tehnici speciale de invatare, "one-on-one teaching", poate ajuta acesti copii sa o depaseasca, in special daca este avuta in vedere inca din anii pubertatii.Diagnosticul, daca nu chiar rata in care apare ADHD, pare sa creasca exponential asa cum este recunoascut chiar de catre doctorii canadieni.Folosirea medicamentului Ritalin (a carui vinzare aduce multi-bilioane de dolari) a crescut cu 400% din 1995. Ca urmare, Health Canada s-a ingrijorat suficient de mult incat sa deschida o ancheta (Medical Post - 1 Decembrie 1998), ale carei rezultate inca nu au fost facute publice.
ADHD este de obicei tratata cu medicamente stimulente (de ex. Ritalin) deoarece se pare ca temporar acestea au un efect opus aupra copiilor decat au asupra adultilor. Desigur, cind ai de-a face cu o tornada care ravaseste totul in jur, poti ajunge sa accepti si o prescriptie pentru droguri daca doctorul ti-o recomanda. Multi parinti nu stiu insa ca nu exista o mare diferenta intre Ritalin si cocaina. In 1995, "The U.S. Drug Enforcement Agency" a avertizat doctorii in legatura cu asemanarea chimica dintre cocaina si Ritalin. Acesta este clasificat in U.S. ca o substanta clasa II, impreuna cu heroina, morfina, barbituricele si cocaina. Se poate verifica editia curenta a Compendiumului Canadian de medicamente, CPS, paginile 1392-1393, pentru toate detaliile producatorului.
In U.S., 330 milioane doze de Ritalin se iau zilnic, in timp ce in restul lumii se consuma doar 65 milioane pilule pe zi. Deindata ce un copil atinge varsta pubertatii, efectul Ritalinului se schimba sub influenta transformarilor hormonale, si acesta actioneaza ca un adevarat accelerator, "speed", cu efecte devastatoare: violenta, sinucideri, depresie, etc. Din acest moment, tratamentul se comuta pe Prozac. In luna ianuarie a anului 2000, Asociatia Medicala Americana s-a declarat alarmata de faptul ca exista copii in virsta de 2 ani, tratati cu Ritalin, in timp ce altii la 5 ani sunt deja trecuti pe Prozac. Efectele de lunga durata asupra creierului in dezvoltare sint inca necunoscute deoarece nici un studiu nu a fost efectuat. Exista totusi evidente care arata ca folosirea pe termen lung a Ritalin-ului reduce circulatia singelui spre creier, intrerupe actiunea hormonilor de crestere si poate cauza depresie si insomnie. Novartis, producatorul Ritalin-ului,declara in niste informatii recent publicate: "modul in care actioneaza asupra omului nu este complet inteles…", dar 9 tone din acest produs este inghitit de copii in fiecare an.
IN EXPLORAREA DEFICIENTELOR NUTRITIONALE
Bunica Vicky impreuna cu fiica ei Sally au observat cum copilul lor, care suferea de ADHD, desi mult mai insetat decat alti copii, producea mult mai putina urina. Ce se intimpla cu toata apa bauta, unde ajungea ea? De asemenea au mai observat caci copiii cu ADHD aveau astm, piele si par uscat, in proportie mai mare decat alti copii. Ele au fondat Grupul de sprijin al copiilor hiperactivi din Anglia si au inceput sa observe acesti copii cu foarte mare atentie.Au inceput sa studieze literatura tehnica asupra biochimiei si absorbtiei apei.
Curand au invatat ca pielea are proprietatea de a fi impermeabila datorita actiunii acizilor grasi esentiali care (ca si toate vitaminele dealtfel) trebuiesc zilnic asigurati prin hrana. Au tras concluzia ca acesti copii cu ADHD pierd apa rapid prin piele deoarece mecanismul impermeabilizarii nu functioneaza: acizii grasi esentiali erau in mod cronic eliminati. Prin urmare, pielea lor era mai putin protejata impotriva infectiilor si alergiilor (de aici frecventa eczemelor si a astmei). Pe masura ce studiul lor inainta, au aflat ca acizii grasi esentiali (AGE) din hrana, sunt transformati prin intermediul ficatului si al metabolismului in acizi grasi polinesaturati (AGPN). Acesti AGPN constituie cea mai importanta hrana pentru creier, fara de care perceperea, cunoaserea, memoria, atentia, orientarea in spatiu, precum si ochii nu pot functiona corespunzator.
Vicky si Sally au tras doua importante concluzii:
1: hiperactivitatea se datoreaza unei deficiente in AGE (omega 3 si omega 6).2: acesti copii nu pot converti AGE pe care ii ingereaza in lungul lant de AGPN de care creierul lor are nevoie.
Nu este nici o surpriza ca pentru medicina clasica, atasata de mitul diagnosticelor high-tech, aceasta explicatie bazata pe nutritie si biochimie a fost total lipsita de sens.In acest rastimp, un grup de cercetatori din Olanda si-au pus problema sa creeze cea mai completa arhiva de documente medicale din lume. Ei au studiat toate arhivele de la cel de-al II-lea razboi mondial incoace si au descoperit un fapt foarte interesant. In iarna anului 1945 nazistii au blocat toate liniile de aprovizionare cu mancare care intrau in Olanda si jumatate din tara a fost infometata. Documentele aratau ca acei copii nascuti la 4-12 luni dupa periada de infometare, au avut probleme deosebit de grave, care mai tirziu au fost identificate cu ADHD, dyslexia si dyspraxia. Importanta nutritiei, legata de creier si dezvoltarea neurologica, a fost definitiv recunoscuta!
Simultan, geneticienii au descoperit caci cromozomii 1, 6 si 15 determina predispozitia spre dyslexia, iar cromozomii 6,16 si 20 spre ADHD. Alte studii au aratat ca cromozomul 8p22 este "banuit" de transmiterea schizofreniei. Intrebarea era in acest punct, ce anume determina acest potential. Predispozitia genetica este stabilita din perioada sarcinii cand corpul copilului se formeaza si poate sa apara datorita lipsei de AGE in dieta mamei sau a unor infectii virale in timpul sarcinii.

marți, 11 noiembrie 2008

un text interesant

Pe copil sa-l tii in strune/De vrei om la toti sa placa /Nu-l lasa orice sa spuna/,Nu-l lasa orice sa faca/,Nu-l lasa dupa placere/,Unde vrea el sa se duca/,Din acelasi lemn se face/,Si icoana si maciuca.
Cu cat o societate este mai civilizata, cu atat respectul si protectia sunt mai evidente.Persoana umana, este permanent implicata intr-o retea de relatii sociale. Omul nu este niciodata singur, ci intr-o permanenta relatie cu ceilalti. Creand acest dialog din raportul om-societate, se identifica idealurile, aspiratiile, valorile, exprimate in societate si in ofertele ei.In structura vietii sociale, nivelul uman de cunoastere si creativitate a crescut foarte mult. In conceptia omului modern, posibilul si-a luat avant, exista o crestere a competitiei loiale dar si neloiale in viata sociala.Evolutia stiintei, folosirea televizorului modern, calculatorului, telefonului mobil, au ridicat conditia umana dar si o cerinta de continua perfectionare.Comunicarea tot mai larga prin televizor, video, internet, incarcata de informatii, a trezit interese, aspiratii, modalitati de viata, moduri de comportare, feluri de a trai, de a simti si reactiona diferite.Dar toate aceste retele au si un revers, aceste mijloace de comunicare sunt adesea incarcate de contradictii, de interese, manipulari de opinii, existand in acelasi timp si riscul poluarii informatiilor.Exista insa si o diferentiere a nivelului de trai al oamenilor, o crestere a criminalitatii, a consumurilor de droguri, o revolutie a sexualitatii, a delincventei juvenile, in care si tulburarile psihice sunt adesea prezente.
Ca dascali, suntem chemati sa pregatim o lume moral-civica, prin punerea in legatura cu valorile absolute, iar scoala sa deschida noi modalitati de a concepe lumea si conditia umana.Dar pentru o mai buna reusita in activitatea noastra, trebuie urmarite atat etapele de dezvoltare ale copiilor cat si factorii pozitivi si negativi care influenteaza educatia si efectele asupra lor.Cel mai important factor al educatiei este familia. Familia, are mai mult rol formator decat informator. Copiii imita comportamentele parintilor in primii ani de viata, isi formeaza primele impresii, conduite si stari de spirit elementare. Mai tarziu ei vor crede ce cred si parintii sau vor face ce au vazut la parinti.Copiii lipsiti de parinti sau care provin din familii dezorganizate cu greu pot fi educati in spiritul moral. Parintii trebuie sa fie ei insisi un model de viata, cu atat mai mult cu cat vor pretinde mai tarziu realizari din partea copiilor lor.Familia trebuie sa dezvolte laturile sufletesti ale copiilor. Sa-i invete comportamentele sociale, sa-i indrume, sa-i orienteze, sa le arate afectiune.In America de exemplu s-a constatat ca delicventa juvenila apare frecvent datorita lipsei de afectiune si de aici anturajele in diferite grupuri sociale ( discoteci, chefuri, baruri…).Unii copii au tot ce vor, au la dispozitie toata tehnica noua, insa le lipseste afectiunea, persoana cu care sa comunice si isi cauta intelegere in diferite parti. Si am sa dau exemplu o istorioara:• Doi parinti doresc sa faca un cadou copilului lor. Mergand la magazin se adreseaza vanzatoarei:- Doamna, va rog frumos sa ne dati o jucarie pentru copilul nostru. Dorim sa vorbeasca, …sa miste, sa nu se plictiseasca in lipsa noastra.Vanzatoarea uimita de aceasta cerere raspunde:- Domnule, noi nu avem parinti de vanzare!Pentru ca de cele mai multe ori, parintii sunt prinsi in treburi cotidiene sau cred ca banii pot inlocui prezenta lor, nu mai acorda atentie educatiei propriului copil sau afectiune.De asemenea unii parinti exagereaza cu o dragoste sufocanta, educand copii “mamosi” care nu vor putea lua mai tarziu o decizie singuri, iar in societate se vor simti stingheriti.Sunt si cazuri de copii rasfatati pana la exces, care au totul “pe tava” iar acestia vor fi mai tarziu exemple de nonsalanta, nonconformism si neintegrare in colectiv si societate, avand impresia ca stiu totul, ca li se cuvine totul. Si dau exemplu:Pe copil sa-l tii in struneDe vrei om la toti sa placaNu-l lasa orice sa spuna,Nu-l lasa orice sa faca,Nu-l lasa dupa placere,Unde vrea el sa se duca,Din acelasi lemn se face,Si icoana si maciuca.Increderea prea mare a unor parinti in copiii lor, duce adesea la scaparea de sub control a lor, precum si impunerea exagerata a vointei parintilor, contrar vointei copilului.Sub aspectul acestor cateva exemple , consideram ca educatia trebuie facuta inca de la inceput si continuu de catre familie, in vederea unor cat mai bune relatii viitoare cu comunitatea din care vor face parte .Copiii de azi, elevii nostri, vor fi viitorii parinti ai viitorilor nostri elevi . Parintiitrebuie sa asculte sfaturile si indemnurile dascalului, sa accepte, chiar daca nu le place si aspectele negative despre comportamentul copiilor lor, sa incerce impreuna sa le corijeze, fiecare simtindu-se responsabil .La nivelul scolii educatia ajunge intr-un stadiu de maxima dezvoltare, prin caracterul programat, planificat si metodic al activitatilor insructiv – educative.Pentru ca relatia scoala-familie-societate-comunitate sa nu fie rece si distanta ci cat mai eficienta, trebuie sa angajam prezenta vie si directa a dascalului cu lumina interioara a copilului. Educatia prin blandete, prin laude si alintari au efectele cele mai bune. Nu trebuie substituit elevului dialogul cu discursul la distanta prin T.V. sau internet. Pentru ca dialogul si conversatia au mai mult efect afectiv asupra lui. Trebuie apelat la autodirijarea consimtita, la nivelul onoarei si responsabilitatii, al respectului si recunostintei.Intr-o scoala copiii provin din diferite medii sociale si fiecare persoana in parte are particularitatile ei, uneori vazute, alteori nevazute.Pentru a fi mai aproape de ei si a reusi in educatia noastra trebuie sa inlaturam efectele nedorite sa le acordam atentie si afectiune. Atunci cand un copil provine dintr-o familie saraca sau fara parinti, se simte frustrat, marginalizat.Ca modelatori de suflete trebuie sa observam aceste lucruri sa le indreptam, sa-i invatam si pe ceilalti cum sa se comporte cu ei. Acesti copii sufera odata datorita mediului din care provin si apoi datorita efectelor lui.Astfel apare sentimentul de izolare ce duce la o suferinta interioara, sau de refulare ce duce la manifestari nedorite ca: indisciplina, devieri de comportament, anturaje, dorinta de a iesi in evidenta. De multe ori copiii simt in dascali si in colegii lor o a doua familie. Un colectiv de elevi unit, poate salva o astfel de situatie.Redau biletelul unei fetite de clasa a V-a:“Domnisoara, sunt foarte trista si suparata. Tatal meu este in puscarie si mama nu mai am. Mai am un frate si noi nu mancam decat cand ia mamaie pensia.”Sa inteleg aici ca in rest traiau din mila comunitatii. Ce dureros pentru un copil ce priveste in suferinta. Ce alinare pentru un copil care primeste cea mai mica atentie din partea unui om matur!Aici isi pot spune cuvantul orele de dirigentie, care prin tematica lor pot face mai eficiente aceste relatii. Teme precum “Sa ne ajutam semenii”, “Cum ne comportam in societate”( pe strada, in mijloacele de transport in comun, la teatru…)au un rol deosebit in formarea caracterului si a profilului moral-civic.Orele de dirigentie trebuie sa cuprinda planul de colaborare educativa cu familia si de instruire psihopedagogica a parintilor prin lectorate si adunari, planul de orientare scolara si profesionala.Prin adaptarea scolara si sociala intelegem respectarea tuturor normelor si cerintelor mediului scolar si social.Pentru prevenirea si combaterea devierilor de comportament antisocial se pot lua o serie de masuri.“Studiul de caz”- in care se poate prezenta clasei un caz cu un elev “X”, ce se afla intr-o situatie dificila ( se presupune o oarecare situatie). Elevii trebuie sa gaseasca solutii acestei situatii, sa interpreteze cazul, sa afle solutii, sa spuna cum ar putea ajuta acel elev.“Jocul de rol”- asemanator cu psihodrama, ar avea rol pozitiv. Elevii ar trebui sa se transpuna in anumite persoane de ex.: “Familia”- rol de parinte; “Statul”- rol de senator, etc.Elevii ar trebui astfel sa-si cunoasca nu numai drepturile dar si indatoririle.In cadrul scolii, fiecare ora isi are polaritatea ei, cu implicatii in educatia morala.Educatia sanitara spre exemplu prezinta aspecte de igiena corporala, de educatie ecologica, foarte importante pentru societate.In cadrul orelor de cultura-civica, elevii invata un comportament social dar si datoriile fata de tara si societate, respectarea valorilor culturale si traditionale. Pentru ca toti tindem catre nou, iar daca nu este respectul fata de cultura autentica, atunci totul ar parea ca un film expirat.Activitatile extrascolare cu tematica dezvolta anumite aptitudini, calitati, inclinatii catre arta, catre frumos. Ele pot dezvolta spiritul organizator, de colaborare, de echipa si de initiativa al elevilor, care este foarte important intr-o clasa.De asemenea se pot descoperi noi talente, ajuta la orientarea scolara si profesionala a unor elevi ce au inclinatii mai mult practice.Intalniri cu actori de seama, sportivi de seama, etc. trezesc nu numai curiozitatea, dar si interesul si astfel ii putem antrena in activitati scolare.Se poate organiza la nivel de clasa un regulament al elevului cu caracter imperativ de exemplu“Sa nu vorbesc in timpul orei!”“Sa nu chiulesc de la ore!” etc…Un real efect asupra elevilor l-ar avea materialele audio-vizuale cu tematica, de exemplu “Accidentele rutiere”, “Consecintele alcoolului”, “Efectele drogului".Intalnirile prin anumite parteneriate ale scolii cu institutii sau persoane fizice ajuta la o mai buna colaborare intre scoala-elevi-parinti. De exemplu o intalnire cu un medic, parinti si elevi, avand ca tema, “Riscurile fumatorului” sau o intalnire cu un reprezentant al politiei avand ca tema “ Combaterea furtului”.Nu in ultimul rand orele de religie au un rol important; profesorul de religie poate arata ca atunci cand nu ne vede nimeni, ne vede totusi cineva.Orele de religie au caracter moralizator, spre exemplu atunci cand o persoana se simte frustrata sau neindreptatita, poate fi ajutata sa depaseasca aceasta stare prin credinta si nadejde in Dumnezeu, sa inteleaga ca pot gasi un sprijin, ca nu sunt singuri.Elevii sunt invatati sa ajute aproapele, sa respecte semenii, sa respecte natura, sa-si cerceteze constiinta.Iisus Hristos ca pedagog suprem ofera un model de urmat de catre toti. Cel putin respectul fata de Dumnezeu ar putea indrepta unele lucruri.De asemenea elevii pot fi antrenati chiar impreuna cu parintii la diferite actiuni filantropice. La nivel de clasa prin ajutarea unui coleg, la nivel de comunitate prin vizite la diferite centre de copii abandonati sau azile de batrani, sau la nivel de tara, oferind si ei diferite ajutoare spre exemplu pentru sinistrati sau copiii strazii.Putem fi de folos semenilor prin iubire crestina si constiinta morala “Ca nimeni nu este asa de bogat si puternic incat sa nu aiba nevoie de altii si nici atat de sarac si slab sa nu poata ajuta pe altii”.Ideea de pacat, de constiinta morala, de dreptate si modestie inteleasa la o varsta frageda, poate educa intr-un spirit mai bun al comunicarii cu semenii.Intelegerea diferentei dintre bine si rau, dintre pacat si pedeapsa, ne poate ajuta la acceptarea realitatii, la indreptarea relatiilor tensionate, la imbunatatirea colaborarii cu societatea, dupa cum si Apostolul Pavel spune, “Caci toate-mi sunt ingaduite, dar nu toate de folos”

vineri, 7 noiembrie 2008

Definitii

Scoala = Instituţie de învăţământ public, unde se predau elementele de bază ale principalelor discipline; p. ext. activitate legată de această instituţie; învăţătură, învăţământ. (Cf. DEX)

Argumente pro
Şcoala de astăzi ne pregăteşte pentru viaţă pentru că îi oferă copilului instrumentele necesare pentru a se descurca după absolvirea ei.
Argumentul 1: Informaţiile acumulate în timpul şcolii îl ajută pe copil să ajungă la o facultate.
Materia predată în ciclul liceal are un caracter general, însă există şi anumite clase de profil unde elevul se axează pe ceea ce doreşte să înveţe pentru a intra la facultate. Facultatea reprezinta o instituţie care îl pregăteşte pe student pentru o anumită carieră. Accesul la aceste instituţii se face pe baza informaţiilor acumulate în anii de studiu din liceu. De aceea putem considera că informaţiile primite de elevi în timpul şcolii sunt folositoare în construirea laturii profesionale a vieţii.
Argumentul 2: Şcoala îi dezvoltă elevului spiritul de competiţie.
În timpul şcolii, elevul interacţionează cu numeroşi copii de aceeaşi vârstă cu el. Acesta va fi stimulat de dorinţa lui de a se afirma şi va produce rezultate mai bune atât în ceea ce priveşte studiile, cât şi în ceea ce priveşte conduita şcolară. O data familiarizat cu acest sistem de lucru, elevul va avea aşteptări mai mari în ceea ce priveşte realizările lui. Dacă la locul de muncă acesta va fi pus într-un mediu competitiv în care există posibilitatea de promovare,omul va lucra mult mai bine şi mai eficient.
Argumentul 3: Şcoala impune elevilor un ritm de munca constant.
Fiind obligat să meargă la şcoală în fiecare zi lucrătoare şi să respecte un anumit program, elevul se va obişnui cu aceste reguli cu care va fi nevoit să se confrunte şi mai târziu la serviciu. Totodată, elevul îşi va găsi în timpul şcolii propriul ritm în care poate învăţa nestingherit şi fără a se surmena. El îşi va împărţi timpul în aşa fel încât programul de învăţat să fie cât mai echilibrat.

Argumente contra
Şcoala românească de azi nu ne pregăteşte pentru viaţă pentru că metoda de predare e deficitară.
Argumentul 1: În şcoală elevii învaţă noţiuni care nu le folosesc în viaţa reală.
În procesul de predare a materiei se pune accentul mai ales pe partea teoretică a informaţiilor. Acest lucru are două efecte negative: pe lângă faptul că elevii reuşesc să înţeleagă mult mai greu explicaţiile în lipsa unei demonstraţii practice, ei nu vor reuşi să aplice partea teoretică în lumea reală în timp util. De aceea putem considera că majoritatea noţiunilor predate în şcoală nu ne pregătesc pentru viaţă.
Argumentul 2: Deprinderile practice au o pondere scăzută.
Un copil acumulează deprinderi practice doar în ciclul primar şi le reţine toată viaţa. Deprinderi cum ar fi scrisul, cititul sunt folositoare în viaţa de zi cu zi, spre deosebire de informaţiile predate în ciclul gimnazial şi cel liceal care nu au aplicabilitate în lumea din afara şcolii. De asemenea, elevul este încurajat să înveţe aceste informaţii pentru a le folosi pe termen scurt, în cadrul extemporalelor şi testelor. Astfel, notele au devenit mult prea importante, iar elevii asimilează informaţiile mai mult mecanic şi de aceea odată cu trecerea timpului sunt uitate.
Argumentul 3: Modul de notare nu reflectă capacităţile elevilor.
O clasa de elevi din şcolile româneşti este alcătuită din aproximativ 30 de persoane .La o asemenea clasă fiecare materie este predată de către un profesor, de aceea acesta nu are timp destul pentru a se ocupa de fiecare elev in parte. Astfel, modul de notare/ascultare nu poate fi aplicat decât pe termen scurt. Elevul este ascultat într-o zi şi primeşte nota 3 pentru ca nu şi-a învăţat, însă la următorul extemporal anunţat va lua nota 10 pentru că a reuşit să memoreze materia. Astfel de exemple sunt foarte des întâlnite în şcolile româneşti, însă nu sunt în beneficiul elevului care în scurt timp uită ce a învăţat pentru test. Cea mai bună soluţie ar fi o evaluare amplă a elevului care să dureze pe tot parcursul anului şcolar, ceea ce va avea ca efect repetarea noţiunilor şi automat introducerea lor în memoria pe termen lung.

duminică, 2 noiembrie 2008

Sensul existentei

Decursul existenţial uman a reprezentat întotdeauna un subiect important al reflecţiilor adânci şi concentrate survenite la un moment dat ca o necesitate.Astfel, pornind de la naştere şi culminând cu atingerea onorabilei senectuţi, viaţa se bazează pe o consecvenţă alertă, pe o persistenţă unică a scopurilor, pe o îndârjire, poate, a timpului, de a ne păstra vii.Prin sensul propriei vieţi două persoane distincte ar înţelege lucruri diferite.Pentru tineri, sensul propriei vieţi, înseamnă motivaţia, idealul sau pretextul existenţei.Pentru oamenii în vârstă, sensul vieţii lor a fost anevoios, îndreptat de mult spre îndepărtatul orizont, acum aproape depăşit.Indiferent de vârstă, umanitatea se conduce după principii morale, dar, azi, mai mult ca oricând, contemporaneitatea pare să-şi ceară tributul, căci, nu dogmele bisericeşti, nici mântuirea nu mai sunt ţelul existenţei, ci valorile dominante, suprapuse virtuţilor şi subordonate viciilor.Astăzi, ţelul nu mai ţine cont de oameni, sau oamenii depăşesc bariere fixe pentru a-l atinge. Nu se mai ţine cont de timp, de demnitate sau responsabilitate. Nimeni nu-şi mai asumă datoria împlinirii valorilor morale. Pentru că toţi urmează şi îndeplinesc ideologii distincte, dar comune, prin apartenenţa lor la doctrina de tip hedonist. Se concentrează astfel asupra acumulării gradului ridicat de confort sau de plăceri, căci consideră viaţa bună, suma tuturor plăcerilor trăite.Mai mult decât atât, s-ar putea vorbi de o slăbire a acestui individualism traumatizant pentru dezvoltarea societăţii, însă compensat de fenomenul de desacralizare a divinului şi divinizare a umanului.Astfel, sensul existenţei umane e complex, diversificat de fiecare moment depăşit, amplificat în importanţa lui de orice alte implicaţii ale vieţii asupra socialului.Necesitatea persuadării conştiinţei de corectitudinea propriilor alegeri privind necunoscutul viitor, e pusă pe seama nevoii de concentrare, de încurajare şi suport.Indiferent dacă sens înseamnă motivul sau direcţia vieţii, conştiinţa umană nu permite eliberarea eului de valorile morale, împiedicând dispariţia principiilor, concretizându-le.Scopurile morale sunt motivul existenţei, căci niciodată indiferent de convingerea religioasă a individului, familia, iubirea, sănătatea, reuşita, nu vor reprezenta mai puţin decât lucruri demne de urmat în viaţă.Tot umanitatea e responsabilă pentru existenţa acestor valori, care ajută la definirea binelui şi răului, căci, mai înainte de toate, raţiunea umană are nevoie de suport pentru a se dezvolta. Iar dezvoltare, însemnă evoluţia prin care se încearcă atingerea unei vieţi ideale, dictate de raţiune şi sentiment deopotrivă, amplificate de bunăstare şi pace, dictate de armonie şi de reuşită.Dincolo de acestea, vârsta determină viziuni diferite, asupra sensului vieţii, după îndelungi cugetări, sau pur şi simplu părăsind raţiunea, dominând sentimentul.În special, la vârste fragede, valorile religioase îşi pierd din tăria cu care altădată conduceau individul, păstrându-se doar în sfera acumulării de cunoştinţe a persoanei respective.Nici măcar sacrul sau credinţa, ori valorile juridice, prin dreptate şi pace, nu mai reuşesc să stăpânească pornirile individualiste.Acestea sunt responsabile de pierderea interesului pentru sensul vieţii şi de apariţia doctrinei de tip hedonist. O doctrină care, neţinând cont de timp şi spaţiu, conduce, dezvoltând societatea din punct de vedere economic, prin ambiţia fiecărui individ de a-şi cunoaşte limitele abia după câştigarea luptei cu poziţia socială anterioară, prin atingerea bunăstării.Poate idee preconcepută datorată evoluţiei, sau cauzatoare de evoluţie, nevoia de îmbogăţire dictează evident astăzi, într-o societate în care barierele sociale continuă să existe, fiind depăşite doar de ambiţie şi curaj, de motivaţie supremă şi siguranţă.Eforturile individului se concentrează, iniţial, asupra descoperii unei motivaţii a fiinţei, unui scop al luptei, apoi, după revelaţii diferite, urmează adoptarea deciziei vitale. Indiferent de aceasta, următorii paşi pornesc din aceeaşi necesitate a conştiinţei de a fi urmate, de a depăşi raţiunea şi sentimentul, ajungând la inconştienţă şi aparentă naivitate.Motivaţia existenţei se defineşte cronologic, odată cu acumularea de cunoştinţe şi experienţă, nefiind posibilă fără o bază solidă a diversităţii.Privind opţiunea religioasă a motivaţiei, reacţiile sunt reticente, căci principiile dogmatice se degradează, în pofida eforturilor culturale de a le redobândi.Acestea se pierd prin antagonismul dintre atingerea scopului, care nu mai tine cont de limite, individ ori lege, fie ea morală, şi faptele presupuse de respectarea Bisericii, care ar împiedica evoluţia social-economică.Înainte, datoria supremă însemna mântuirea, acum, doar persoanele în vârstă, din nevoie sau plăcere, din cunoştinţe vechi sau noi, mai pot spune, pornind din suflet, că sensul existenţei lor se îndreaptă spre dobândirea vieţii veşnice în Împărăţia Cerurilor.Doar ei, cu smerenie şi virtuţi, cu pocăinţă şi credinţă, mai pot ajunge la ţelul suprem. Deoarece, doar acestea mai pot depăşi doctrina, pot învinge setea şi lăcomia, diversele vicii, amplificate enorm de contemporaneitate, ca o regulă necesară a supravieţuirii.Exemplul acesta nu trebuie numai individualizat, ori subliniat, ci trebuie urmat din legea firii, prin întărirea comuniunii cu Dumnezeu. Prin slăbirea acesteia, ca urmare a păcatului strămoşesc, a determinat, pe de-o parte, nevoia unui efort sporit pentru a împlini legea lui Dumnezeu şi, pe de altă parte, înclinarea spre păcat.Privită din punctul de vedere religios, întreaga noastră viaţă e, poate, nu mai mult decât, o suită de păcate înmulţite şi amplificate prin efortul iertării lor.Pornind de la educaţia precoce, culminând cu mentalitatea şi raţiunea fiecăruia, tendinţa şi capacitatea omului de cunoaştere a adevărului, au slăbit, ne mai reuşind să învingă ispita.Am putea vorbi de o corelaţie, o absolută potrivire între sensul vieţii, ca direcţie prestabilită a raţiunii, şi credinţă, iubire faţă de Dumnezeu, căci pregătirea următorilor paşi nu mai e atât de anevoioasă, ci se bazează pe încredere şi experienţă, nu se mai dezvoltă spirit de aventură în necunoscut, nu se mai ajunge la naivitate sau inconştienţă. O dată cu trecerea timpului, deciziile devin vitale, adoptate conştient şi reflectate îndeajuns, pornind de la înţelepciune. Înţelepciune născută din experienţă, experienţă acumulată în timp cu trudă şi răbdare, toate, după parcurgerea parţială a vieţii.O parcurgere pornită din motivaţii şi scopuri, continuată prin credinţă şi lăcomie, laolaltă, încununată de pace şi armonie.Survenite poate la momentul potrivit, după ani în care principiile depăşeau credinţa, sufocau voit încercarea de „recreştinare” .Fie la început, fie culegând foloasele, vârsta umană se defineşte prin evoluţie gradată şi anevoioasă, constituită în cunoştinţe sau experienţă, încununată de atingerea scopului suprem şi a idealului propus, fie la un moment dat, fie întâmplător, la o răscruce de drumuri ale vieţii.Neţinând cont de limite sociale, sau vârstă, sensul vieţii este însăşi conştiinţa umană, prin complexitatea deciziilor necesare ori a interminabilelor şi inevitabilelor intervenţii ale raţiunii asupra parcursului însuşi.În confirmarea acestora, se poate vorbi despre inovaţia filosofică a ultimilor ani., dezvoltată din nevoia de concretizare a făgăduinţelor şi a permanentelor analize.În pofida întrepătrunderii realului în ficţiune, a moralei în credinţă, a erorilor în faptele juste, filosofia mai caută încă răspunsuri.Iar acum ,mai mult ca niciodată, sensul vieţii reprezintă o dilemă. O dilemă pentru a cărei răspunsuri au fost necesare îndelungate reflecţii.Trăirea mai multor vieţi, aceasta este singura oportunitate a omenirii., singurul mijloc prin care decursul existenţial nu va mai fi o povară a raţiunii. Nici alegerile greşite ori paşii insuficient analizaţi şi calculaţi, nu vor mai fi interzişi.Se unifică astfel viziunile, ne mai ţinându-se cont de vârstă, ideologii, dogme, doctrine sau poziţii sociale, nemaifiind necesare barierele sau ascensiunea comună.E adevărat, îndepărtându-se de sacru şi credinţă, tinzând spre calificativele contemporaneităţii, prin aceste retrăiri, morale, nu fizice, sensul vieţii îţi găseşte cursul şi rezolvarea temeinică.

Ce mai fac romanii

Perioada de tranzitie a modificat radical comportamentul oamenilor, care au trecut de la asuprire la libertate, dar si de la coada la paine la cea pentru cumpararea unui Ferrari.Daca inainte de 1989 romanii aveau ceva bani, dar le lipseau produsele pe care sa-i cheltuiasca, acum ei sunt fascinati de cumparaturi si de petrecerea timpului liber in malluri. Valoarea lor fundamentala este banul, care le ofera atat placerea de a-si umple cosurile in hipermarketuri, cat si o pozitie mai buna in cadrul comunitatii. La nivel regional, Romania este una dintre cele mai atractive piete regionale
pentru brandurile de top ale industriei luxului, alaturi de Ucraina, deoarece in ultimii 20 de ani apetitul romanilor pentru lux a devenit de nerecunoscut. Pe vremea lui Ceausescu, etichetele supreme ale luxului erau gentile-diplomat bulgaresti, hainele de astrahan, caciulile de vulpe argintie, covoarele de Cisnadie, deodorantele Farmec si televizoarele Snagov. Astazi, romanii isi afiseaza luxul prin masini care cu greu pot fi intalnite prin marile capitale ale Europei, prin haine cumparate direct de la Milano si prin case de sute de mii de euro. In ciuda evolutiilor financiare multumitoare, romanilor le lipsesc inca reperele morale si culturale. Lipsiti de modele, ei cad victime ale industriei audiovizuale, care face sa conteze numai persoanele care castiga rapid averi si obtin cu usurinta statutul de vedete.

Romanii: pesimisti, bantuiti de demonul financiar si ingroziti de falimentul propriilor vieti.In afara banilor, cele mai puternice valori ale romanilor raman cele traditionale, legate de casa, familie si sanatate. "Romania are o traditie rurala foarte puternica, iar valorile fundamentale ale cetatenilor sunt legate de casa, familie si de sanatate", explica antropologul Alexandru Balasescu. Psihologul Delia Stratilescu remarca insa o fluidizare a topului valorilor, concretizata prin instabilitatea unor valori precum altruismul, bunatatea, relatiile armonioase cu ceilalti, prin exacerbarea altor valori precum avantajele economice ori prestigiul social, precum si prin scaderea intensitatii valorilor morale ale tinerilor. "Valorizarea avantajelor economice inseamna, de fapt, o goana nebuna dupa bani, calcand peste sensibilitatea altora, fara scrupule. Pentru multi romani lipsa banilor induce o stare acuta de disperare, o psihoza, ea este echivalenta cu falimentul propriilor vieti. Demonul financiar este, deci, atotputernic", spune psihologul. Noua patologie socialaNu numai valorile romanilor au suferit mutatii in ultimii 20 de ani, ci si temerile lor. Noua patologie sociala contine, in prim-planul tabloului simptomatologic, principalele griji ale romanilor, care tin tot de sfera economica (nivel de trai, venituri si locuri de munca). Romanii sunt ingrijorati mai cu seama de cresterea preturilor si de felul in care salariile vor tine pasul cu acestea, sutine sociologul Ovidiu Voicu. Ceea ce se intampla inainte de 1989 in aceasta privinta nu poate fi decat speculat, spune Voicu, deoarece, "in domeniul economic, lucrurile erau mai stabile, toata lumea avea cam acelasi venit". Un studiu realizat de Banca Mondiala si publicat in ianuarie 2008 arata ca majoritatea romanilor considera epoca ceausista mai buna pentru economie, nivelul de trai, situatia politica si venituri. Pana in 1998, o alta ingrijorare a romanilor, relevata de sondaje, a fost frica de un razboi in zona.Romanii se mai tem atat pentru deteriorarea starii lor de sanatate (ultimul studiu GfK releva ca un sfert din populatia tarii nu are incredere in medici), cat si de casatorie deoarece, multi tineri nu isi permit sa-si cumpere o casa. Atitudinea fata de sistemul de sanatate a ramas constanta: un sistem mediocru atat pe vremea comunistilor, cat si acum. Ceea ce s-a schimbat, in ultimii 20 de ani - arata sociologii, - este perceptia publica acuta a coruptiei din spitale. "Sistemul este vazut ca fiind foarte corupt, iar oamenii cred ca trebuie sa platesti pe toata lumea pentru a avea acces la un serviciu", sustine sociologul Ovidiu Voicu. Casatoria le da si ea cosmaruri romanilor, deoarece multi nu isi pot achizitiona o casa. Potrivit unui sondaj realizat recent, aproape un sfert din romani ar dori sa isi cumpere o casa in urmatorii zece ani, dar numai 7% dintre acestia si-o pot permite. Voicu ne-a explicat ca dorinta de a avea o casa este "ceva traditional in Romania". Daca inainte de 1989, statul dadea apartamente cu chirii modice, acum pretul unui apartament cu doua camere, din blocurile comuniste, a ajuns in Bucuresti la peste 100.000 de euro. Pesimismul a fost conservat in ultimii 20 de ani ca trasatura de personalitate nationala, numeroase sondaje de opinie consemnand opinia majoritara ca "tara se indreapta intr-o directie gresita". Potrivit unui studiu realizat de Institutul de stiinte ale Educatiei, nu numai adultii, ci si tinerii au o parere "mai degraba proasta‘‘ despre generatia lor; ei se considera iresponsabili, nerespectuosi, fara vointa, excentrici. Adultii, pe de alta parte, atribuie trasaturi de caracter pozitive propriei generatii, insa se considera dezavantajati din cauza ca au un statut socioocupational precar. Batranii, la randul lor, se autovictimizeaza; ei isi afirma nemultumirea generala si se autoacuza ca sunt altruisti. Lipsa de repere Spre deosebire de perioada comunista, cand profesorii erau modele pentru adolescenti, astazi tinerii au ca repere mai degraba persoanele care apar la televizor, decat oamenii de cultura. Un sondaj CURS efectuat in randul tinerilor cu varste cuprinse intre 7 si 18 ani, la cererea Consiliului National al Audiovizualului (CNA), scotea in evidenta, la inceputul anului 2007, ca adolescentii ar dori sa aiba o cariera asemanatoare vedetelor de televiziune. Astfel, Teo Trandafir sau Adrian Minune sunt printre modelele preferate de adolescentii romani. Antropologul Alexandru Balasescu pune "criza culturala a modelelor" pe seama "exploziei audiovizualului in Romania", care face sa conteze numai persoanele care castiga bani rapid si obtin "faima vizuala" cu usurinta. Astfel - subliniaza antropologul Balasescu - "obsesia imaginii devine foarte importanta pe fondul lipsei de repere". La randul sau, Andrei Plesu face referire, intr-un articol publicat in "Dilema veche", la un alt sondaj, de data aceasta realizat in randul tinerilor cu varste cuprinse intre 18 si 25 de ani. Plesu remarca, dezamagit, ca majoritatea tinerilor au optat pentru repere care vizeaza "genul "direct", descurcaret, instarit si slobod la gura, adica pentru modelul Gigi Becali-Nicu Gheara-Traian Basescu". In aceleasi articol, autorul observa ca "este greu sa imaginezi o «societate» (mai ales «civila») bazata pe exponentii unor astfel de gusturi, fara sa nu te nelinistesti la gandul ca viata ta de maine depinde de gustul lor". Antropologul Alexandru Balasescu subliniaza ca televiziunea ar fi principalul "vinovat" pentru criza modelelor, din cauza ca "ne da lucrurile gata facute, pe care nu le mai trecem prin filtrul gandirii". In plus, prin intermediul televiziunii, pana si "figurile politice importante se pot suprapune peste vedetele din audio-vizual", crede antropologul.

"Sobolanii de mall" si fascinatia cumparaturilor» .Mallurile si hipermarketurile au mare succes la romani. Fascinati de cumparaturi, acestia aleg sa-si petreaca in centrele comerciale din ce in ce mai mult timp. Gratie acestei atitudini a clientilor si salariilor in crestere, grupul Carrefour a estimat ca piata de retail, inca nesaturata, va avansa de la 40 de miliarde de euro, in 2007, la 100 de miliarde de euro, in 2010. » Ilustrativ pentru foamea de cumparaturi a romanilor este faptul ca unul dintre magazinele grupului, Orhideea, a ajuns sa ocupe locul trei in lume ca trafic de clienti, dupa doua magazine din China. De asemenea, prezenta a zeci de jandarmi a devenit obisnuita la deschiderea marilor centre comerciale, unde oamenii se calca in picioare.Romanii iasi cheltuiesc aproape jumatate din salariu pe mancare, bautura si tigari, fiind pe primul loc in topul locuitorilor UE in ce priveste procentul din leafa consumat pe alimente. Potrivit cercetarilor sociologice, romanii continua sa fie preocupati de alimentatia zilnica, semn ca privatiunile din perioada comunista afecteaza si acum comportamentul consumatorilor autohtoni. Populatia cheltuieste, de pilda, 10% din venituri pe carne, produs care nu se gasea la discretie pe vremea dictatorului. 45% dintre romani gatesc zilnic, iar 55% – de cateva ori pe saptamana, mancarea facuta in casa fiind considerata nu doar mai sanatoasa, ci, mai ales, mult mai ieftina. Sociologul Ovidiu Voicu sustine ca Romania este inca o tara saraca, atata vreme cat cei mai multi bani se duc pe mancare. Psihologul Delia Stratilescu arata insa ca goana dupa mancare este dictata si de unele resorturi psihologice: "In subconstientul public este inca remanenta frica puternica de foamete si saracie, exacerbata in timpul regimului comunist, cand galantarele magazinelor erau goale. Oamenii de varsta medie au o teama inconstienta ca toate produsele alimentare din marile magazine s-ar putea epuiza si, de aceea, investesc sume consistente in mancare". Antropologul Alexandru Balasescu sustine, la randul sau, ca directionarea unei mari parti din venitul unei familii catre mancare se datoreaza "culturii saraciei" si fricii ca "trebuie sa mananci in momentul respectiv, pentru ca nu stii cand o sa mai ai mancare". Aceasta teama poate fi observata si in manierele de la masa: "Fiecare isi ia si isi pune in farfurie, fara a astepta sa fie intrebat daca doreste ceva", mai arata Balasescu.Romanii cumpara din marile centre comerciale nu numai mancare, ci si mult alcool, releva datele Institutului National de Statistica. In timp ce 42% din cheltuielile de consum sunt pentru alimente, circa 6,7% din cheltuieli sunt pentru alcool si tutun. Alcoolul se consuma la intalnirile cu familia sau cu prietenii. Potrivit sociologului Ovidiu Voicu, statisticile arata o crestere ingrijoratoare a consumului de alcool la romani, ceea ce creeaza un climat de agresivitate si violenta in mediul public, sporind agresivitatea. Astfel, conform statisticilor, mai mult de jumatate din romani s-au aflat cel putin o data intr-un spatiu unde aveau loc violente, iar circa 20% dintre ei au fost victime ale agresiunilor verbale sau fizice. Aceasta situatie nu exista inainte de 1989, crede Ovidiu Voicu, pentru ca erau "mai putini hoti, mai putini criminali, iar principala cauza era faptul ca exista o frica mai mare de repercusiuni. Militia si Securitatea isi faceau treaba foarte bine".Cum ponderea veniturilor alocate pentru alimente, alcool si tutun se mentine ridicata, serviciile sunt adesea inaccesibile pentru majoritatea populatiei. Acesta este si motivul pentru care trei din patru romani isi petrec vacanta la locul de munca. Doar 28% din romani isi permit sa plece in concediu si adesea sunt destul de economi, cheltuind 400 de euro de persoana in vacantele petrecute in tara si 700 pentru cele din strainatate. Romanii platesc de patru ori mai putin decat ceilalti europeni pe iesirile la restaurante si de doua ori mai putin pe activitatile culturale, divertisment si transport. Dependenti de centrele comercialeAntropologii atentioneaza asupra faptului ca dependenta de marile centre comerciale ii poate transforma pe romani in "sobolani de mall". In opinia sociologului Ovidiu Voicu, mallul trebuie vazut ca "un spatiu de socializare" a romanilor, ca o ultima achizitie in materie de moda. Succesul inregistrat de malluri survine, conform lui Ovidiu Voicu, pe fondul disparitiei locurilor de promenada, a zonelor pietonale si a aleilor cu cafenele unde oamenii sa socializeze. Cultura de mall a inceput sa prinda consistenta, insa sociologul avertizeaza asupra efectelor negative ale acesteia asupra educatiei tinerilor: "Daca tinerilor le ramane numai acest spatiu de socializare si nu li se propune altceva, nu facem decat sa perpetuam spiritul mercantil, devalizand educatia". Pe de alta parte, antropologul Alexandru Balasescu socoteste ca mallul creeaza mai multe tipuri umane, denumite peiorativ "sobolani": "O caracteristica interesanta a mallului este aceea ca suspenda timpul – nu exista ferestre in mall – si astfel intensitatea luminii si miscarile soarelui nu sunt percepute, ceea ce provoaca senzatia de relaxare".


Portretul-robot al romanului devorator de lux:Masini scumpe, haine italienesti si case care "sar" de 300.000 de euroLa nivel regional, Romania a devenit una dintre cele mai atractive piete regionale pentru brand-urile de top ale industriei luxului, alaturi de Ucraina. Cele mai mari vanzari se inregistreaza pe segmentele auto, moda, accesorii, bijuterii si ceasuri, parfumerie-cosmetice si IT/gadgets, precizeaza specialistii din aceasta industrie. Greii industriei mondiale a luxului mizeaza in Romania pe circa 15.000 de consumatori, ale caror venituri anuale depasesc 100.000 de euro, arata Oliver Petcu, managing partner la CPP Management Consultants Ltd, consultant in domeniu. Printre clienti se numara si cei 500 de romani ale caror averi depasesc 10 milioane de euro. "O cota de 70% din targetul companiilor din industria de lux este reprezentata de romanii care si-au acumulat averile dupa 1989", explica Petcu. Ceilalti clienti provin din familiile instarite care au locuit in strainatate pe vremea comunistilor, obisnuite cu un standard de viata ridicat, care acum au revenit in Romania pentru a-si revendica proprietatile, adauga consultantul. In ultimii 20 de ani apetitul romanilor pentru lux a devenit de nerecunoscut. Pe vremea lui Ceausescu, etichetele supreme ale luxului erau gentile diplomat bulgaresti, hainele de astrahan, caciulile si gulerele de vulpe argintie, mobila de bucatarie cu corpuri suspendate, covoarele de Cisnadie, deodorantele Farmec, parfumurile libiene si televizoarele marca "Snagov". Astazi, romanii isi afiseaza luxul prin masini care cu greu pot fi intalnite prin marile capitale ale Europei, prin haine cumparate direct de la Milano si prin proprietati in valoare de sute de mii de euro, asa-numitele case inteligente, dotate cu piste pentru elicoptere si cu cele mai noi aparate high-tech. Sociologul Ovidiu Voicu crede ca dupa Revolutie comportamentul romanilor cu bani a suferit mutatii importante. "Inainte de 1989, oamenii, chiar daca acumulau averi, le ascundeau. In public, fata de ceilalti, ei isi aratau modestia pentru a nu pierde ceea ce au castigat si pentru a nu fi sanctionati politic. Acum, a crescut consumul ostentativ, pentru ca oamenii cu bani investesc in bunuri care arata ca au un status social mai ridicat".Lux pe creditIn ultimii ani insa, s-a conturat o noua categorie de consumatori ai marcilor de lux: romanii care, in dorinta de a obtine un statut social mai inalt, investesc in marfurile "de firma" banii imprumutati de la banci. Oliver Petcu spune ca sunt din ce in ce mai multe persoane care apeleaza la imprumuturi bancare de nevoi personale, pentru a-si face cumparaturile anuale de imbracaminte si accesorii de sezon in marile capitale ale Europei. Ultimul raport al UniCredit Group plaseaza Romania pe cea de-a treia pozitie in Europa Centrala si de Est in ceea ce priveste creditele de consum acordate, raportate la PIB.Consultantii in industria luxului au incercat sa schiteze un portret robot al devoratorului roman al marcilor de lux. Astfel, acesta are o varsta cuprinsa intre 20 si 45 de ani, se imbraca in haine italienesti scumpe, este rezident in Bucuresti sau intr-unul din marile orase ale tarii, poseda cel putin o locuinta a carei valoare depaseste 300.000 de euro si cel putin o masina de peste 80.000 de euro. "Devoratorul" calatoreste cel putin o data pe luna in strainatate, inclusiv pentru cumparaturi, si aloca minimum 10.000 de euro pentru a-si petrece vacanta principala a anului. Oliver Petcu remarca o serie de aspecte care diferentiaza consumatorul roman al produselor de lux de cel german: "In privinta vestimentatiei, romanii prefera in primul rand brandurile italiene, cu un design mai indraznet, in vreme ce germanii adopta un stil mai clasic. O alta diferenta este si faptul ca romanii pun mai mult pret pe brand decat pe calitatea si finisajul produsului". Psihologii sustin ca romanii sunt mai snobi comparativ cu germanii sau cu olandezii, ei asemanandu-se cu italienii si cu rusii din punct de vedere al achizitiilor facute. "Comportamentul romanilor este unul ostentativ, vor sa probeze in fata semenilor o bunastare peste medie, vor ca reusita lor sa fie cunoscuta si comentata, chiar daca ajung sa se imprumute de la banci pentru haine si parfumuri. Unii au vise mult mai prozaice: vor doar ca dusmanii sau rivalii sa moara de ciuda atunci cand le vad casele si masinile", sustine psihologul Delia Stratilescu. Acest comportament al romanilor este sugestiv descris in noul folclor: "Am avere mare, mare/si toti dusmanii mei moare/Am doar mertzane si iahturi/Imi stau banii-n sir pe rafturi/ Am mertzane si palaturi/si un milion de carduri". Unii dintre devoratorii de lux din Romania sunt persoane fara educatie, reprezentanti ai lumii interlope, care si-au construit averi consistente si vor sa-si impresioneze semenii. Antropologul Alexandru Balasescu crede ca romanii dovedesc, prin achizitiile de lux, nu numai un comportament ostentativ, ci si o "incapacitate de a fi fericiti": "Una din tarele romanilor este faptul ca oricati bani ar avea, tot s-ar plange ca sunt saraci. Putem sa ne intrebam de ce in Bucuresti oamenii nu merg cu bicicletele. Raspunsul este ca ei nu vor sa fie aratati cu degetul ca sunt saraci si atunci isi iau masini mai mari decat casa". Construirea cartierelor luxoase antreneaza "o problema fundamentala de mentalitate" pentru ca, in ciuda constructiilor opulente, acestea sunt ridicate fara canalizare si infrastructura, arata antropologul Alexandru Balasescu. Sociologul Ovidiu Voicu afirma, la randul sau, ca romanii cu mai multi bani prefera sa-si achizitioneze masini si case, care le confera confort. Realizarea acestor investitii este un mod de a le arata celorlalti ca ei au reusit in viata. In acelasi registru se mentine si consultantul Oliver Petcu: "Romanii achizitioneaza masini de lux din dorinta de a se individualiza si de a-si etala statutul social. Marcile de masini sunt mult mai cunoscute de publicul larg decat marcile de accesorii si de imbracaminte". El spune ca romanii sunt la curent cu ultimele modele de masini de lux, stiu preturile acestora si le pot recunoaste, ceea ce nu se intampla si in cazul produselor de vestimentatie. Preferatele romanilor cu bani sunt limuzinele Ferarri, Aston Martin, Audi, Maybach, Mercedes, Bentley, Lamborghini si BMW. Multi dintre producatorii masinilor de lux si-au deschis reprezentante la Bucuresti, iar automobilele de serie limitata se vand ca painea calda la targurile auto. Totodata, in ultimii doi ani in Romania s-au organizat mai multe targuri de iahturi de lux, de unde doritorii si-au putut cumpara modele de sute de mii de euro. Telefoanele si bauturile de lux sunt si ele cautate, insa aceste segmente de piata nu sunt inca suficient de dezvoltate. In ciuda apetitului urias pentru lux al romanilor, patrunderea unor branduri celebre pe piata locala este incetinita din cauza produselor contrafacute. "Circa 60% din marfurile contrafacute sunt haine, 25% – parfumuri si cosmetice, iar 10% – telefoane mobile si piese auto. Aceste falsuri imita din ce in ce mai bine produsele originale", a aratat Laura Pascu, purtatorul de cuvant al Asociatiei pentru Protectia Consumatorilor.

Dictionarele, in topul cartilor.Mai mult de jumatate din populatia activa a tarii nu citeste niciodata carti, in vreme ce aproximativ 30% din romani citesc rar. Totusi, potrivit unui studiu facut la sfarsitul anului trecut de Centrul de Sociologie Urbana si Regionala (CURS) unu din zece romani obisnuieste sa citeasca mai mult de o ora zilnic, iar doi din zece citesc sub o ora pe zi. In medie, citirii ziarului i se aloca 50 de minute in fiecare zi, iar cartilor, 37 de minute. Sociologul Ovidiu Voicu pune scaderea numarului de cititori pe seama "aparitiei unor forme diverse de petrecere a timpului liber", mai ales a televizorului si a formelor facile de divertisment care prolifereaza, "concomitent cu scaderea prestigiului educatiei". Datele furnizate de edituri sugereaza ca in Romania se vand cel mai bine dictionarele, atlasele, cartile de sfaturi practice si traducerile romanelor internationale de succes. Antropologul Alexandru Balasescu ne explica aceasta ordine a preferintelor prin dorinta oamenilor de a se autoeduca. Salile de cinema raman goale Numarul romanilor care merg la cinematograf este in continua scadere. Daca in 1990 circa 70% dintre romani mergeau la cinematograf, astazi numai 30% o mai fac, fiind preferat cinemaul multiplex din malluri. "Pe langa lectura, cinematograful era al doilea lucru care te scotea din cotidianul comunist", isi aminteste sociologul Ovidiu Voicu. La scaderea numarului de spectatori au contribuit atat disparitia cinematografelor din orase si sate (multe au fost transformate in proiecte imobiliare sau restaurante), cat si cresterea numarului de televiziuni care difuzeaza filme, aparitia internetului, a DVD-urilor si a altor modalitati de distractie, de pilda jocul la cazinou. In timp ce salile de cinema s-au golit, cele ale cazinourilor, infiintate in toate cartierele de blocuri, s-au umplut. "Cresterea numarului cazinourilor se poate asocia unui model cultural negativ foarte raspandit la noi, acela de a face bani repede si usor", spune sociologul.Doar 5% din romani ajung la teatruMai putin de 5% din populatie ajunge la teatru, sustin statisticile oficiale. Sociologul Ovidiu Voicu arata ca inainte de 1989 teatrul era mult mai gustat decat acum, deoarece era promovat la televiziune, iar generatia de actori era una foarte populara. Astazi, se pune problema accesibilitatii teatrului, deoarece teatrele sunt foarte slab reprezentate in orasele medii si mici. In marile orase insa, unde sunt foarte multi consumatori de teatru, biletele se epuizeaza inca din momentul in care sunt puse in vanzare si astfel audienta scade. Pe de alta parte, antropologul Alexandru Balasescu explica declinul numarului celor care merg la teatru si la film prin faptul ca aceste tipuri de spectacole au fost inlocuite cu spectacolul public al consumului: "Acum, faptul de a merge la cumparaturi este suficient pentru distractie. Tranzitia economica si cea politica au trecut, dar cea culturala abia acum se face".Suprematia TV are efecte perversePentru romani, televizorul este principala forma de petrecere a timpului liber, de distractie si de informare, crede sociologul Ovidiu Voicu. "Televizorul este un mediu de informare foarte usor de adus aproape de om. El a devenit foarte accesibil ca pret, iar o informatie diversa a ajuns la o distanta de un buton fata de consumator" a explicat el. Efectul pervers al televizorului se manifesta si inainte de 1989, si acum. "Este foarte greu sa te desprinzi de el", spune Voicu. Psihologul Delia Stratilescu arata, la randul ei, ca televiziunea care promoveaza violenta in scopul cresterii ratingurilor poate afecta formarea personalitatii copiilor. "In Romania exista numerosi copii ramasi fara supraveghere parentala, ca urmare a migratiei parintilor in strainatate, la munca. Acesti copii au un singur prieten constant, televizorul, si nu mai citesc, consumand cultura TV", arata Stratilescu.

Masa la vecini, preferata restaurantuluiIn Romania exista peste 6.000 de restaurante, cafenele, baruri si fast-food-uri. Chiar daca mai mult de 50% din romani nu merg la restaurante, acest lucru nu inseamna ca ei mananca numai in famile. Ei pot servi masa la vecini sau in vizite la alte familii, spun sociologii. In randurile clasei de mijloc urbane, mersul la restaurant a devenit insa o obisnuinta, mai ales din cauza lipsei de timp. "Mersul la restaurant este o chestiune de comoditate. Mesele la restaurant iau locul meselor de acasa si datorita schimbarilor survenite in rolul femeii. Daca inainte femeia era cea care facea mancare si se ocupa de treburile casnice, acum ea lucreaza‘‘, spune sociologul Ovidiu Voicu. Tinerii se distreaza in baruri, cluburi si in discoteci, unde pot sa danseze. Discotecile sunt, in majoritate, cele construite pe vremea comunistilor, insa ele au fost modernizate de investitori. In comparatie cu orasele altor tari din UE, orasele Romaniei nu au o oferta bogata de cluburi, discoteci si restaurante.

Formular de adeziune

ASOCIAŢIA PENTRU O EDUCAŢIE DE CALITATE
e-mail: www.apec-romania.blogspot.com
tel.0746962010






ADEZIUNE


Subsemnatul(a) _________________________________ , domiciliat(ă) în ___________________________________________________________________________________________________________________________, născut(ă) în ______________________________, la data de _______________ având cetăţenia ________________________, legitimat(ă) prin B.I. / C.I. seria _________, numărul ___________, emis(ă) de către _____________________ la data de ___________________, CNP ________________________________
declar prin prezenta că doresc să devin membru al ASOCIAŢIEI PENTRU O
EDUCAŢIE DE CALITATE, conform Actului Constitutiv şi al Statutului, şi în
condiţiile legii.
Data Semnătura,
__________________ _________________
Date de contact:
Telefon:
Mobil:
Fax:
Email:

sâmbătă, 11 octombrie 2008

Calitatea in invatamant

Calitatea în învăţământ este legiferată prin Ordonanţa de Urgenţă nr. 75/12. 07. 2005 – „Asigurarea calităţii educaţiei”, lege care prevede o evaluare externă, bazată pe standarde naţionale şi indicatori de performanţă, dublată de o evaluare internă. Ca instrumente, sunt înfiinţate două agenţii pentru asigurarea calităţii (învăţământ universitar şi preuniversitar, fiecare cu două departamente – unul pentru acreditare, altul pentru asigurarea calităţii). Acest prolog are rolul de jalonare a ceea ce urmează.
Întrucât educaţia înseamnă valoare iar cunoştinţele au valoare de întrebuinţare, putem face o paralelă între ce înseamnă calitatea în standardele internaţionale cu preponderenţă economică şi cum au fost aceste standarde bricolate ca să se reducă la învăţământul românesc.
ISO 9000 este colecţia de standarde internaţionale, independentă de specificul unui sector, ce descrie elementele pe care sistemul calităţii trebuie să le conţină, fără precizarea modalităţilor de implementare ale acestor elemente (care ţine de specificul fiecărei organizaţii). În activitatea practică se utilizează trei termeni pentru definirea calităţii:
1. calitatea proiectată – dezideratul
2. calitatea fabricaţiei – procesarea
3. calitatea livrată – cererea pieţei
Calitatea produselor se creează în cadrul procesului de fabricaţie dar se finalizează la consumator, astfel că interesele producătorului şi aşteptările consumatorului reprezintă două aspecte independente, legate între ele prin gradul de satisfacere.
Revenind la tema calităţii în învăţământ, remarcăm că Legea calităţii educaţiei are o abordare fragmentară a calităţii; mai mult, îi lipseşte o concepţie sistemică articulată deoarece:
- Se defineşte calitatea proiectată însă lipseşte calitatea fabricaţiei (şcoala + dascălii + managementul lor)
- Lipseşte cu desăvârşire calitatea livrată, adică gradul de utilitate socială a produsului şi interesele societăţii
Punctul de vedere al producătorului este exprimat, al consumatorului nu este nici măcar menţionat. Totuşi, legiuitorul nu s–a întrebat în prealabil dacă această calitate în educaţie convine comunităţii, absolvenţilor în ultimă instanţă? Satisface ea nevoile, fie ele şi temporare? Reprezintă un produs de încredere?
Fireşte, aceste întrebări retorice nu află răspuns imediat însă definesc modul de lucru al subsistemului legislativ: superficial, ineficient şi suficient. Din păcate, problemele calităţii în învăţământ, aşa cum au fost ele rezolvate prin O. U. nr. 75/12. 07. 2005 nu se opresc aici. Iniţiativa MEdC de a se autoevalua obturează problema de fond: cine evaluează învăţământul, ghidat de o lege zisă organică ce a fost moşită cinci ani şi peticită cu nenumărate adnotări ulterioare, toate de natură particulară?
Calitatea ar trebui evaluată mai întâi de Ministerul Muncii, prin statisticile privind cuprinderea forţei de muncă (de toate nivelurile), fluctuaţia angajaţilor, gradul de acoperire cu personal calificat în domeniu, cheltuielile cu reconversia profesională, şomajul pe categorii profesionale etc. etc.... dacă s–ar dori o acţiune obiectivă! Pare–se că ministerele nu fac parte din acelaşi guvern... însă oricare ar fi acel guvern, se vădeşte prea puţin preocupat de calitatea viitorului forţei de muncă.
Calitatea în educaţie reprezintă expresia finală a aşteptărilor, dacă aceasta este prima definiţie luată în considerare (există şi definiţia conform căreia calitatea reprezintă costul cel mai mic pentru o utilizare dată). O. U. nr. 75/12. 07. 2005 s–a grăbit să instituţionalizeze două agenţii aservite Ministerului Educaţiei şi Cercetării; cu alte cuvinte se produce o autoevaluare. ARACIS (fostă Consiliul Naţional de Evaluare şi Acreditare Academică) – populată cu membri din învăţământul superior; ARACIP (fostă Comisia Naţională de Evaluare şi Acreditare a Învăţământului Preuniversitar) – în subordinea MEdC şi fără componenţă explicită... cum o să–şi exprime ele opinia independentă din interior când, chiar de bună credinţă fiind, nu au decât termene de comparaţie idealizate... de dascăli?!
Cât despre comisiile interne de evaluare... un citat din lege relevă suficient de bine cum se poate aplica o ordonanţă de urgenţă: „Organizaţia furnizoare de educaţie elaborează şi adoptă propria strategie şi propriul regulament de funcţionare a comisiei pentru evaluarea şi asigurarea calităţii. Conducătorul organizaţiei este direct responsabil de calitatea educaţiei furnizate.” [Art. 11 (2) (3)]. Dând mână liberă instituţiilor şi ameninţând, başca verificările inspectoratului şcolar la şcoli şi a „direcţiilor de resort” în general ne putem aştepta doar la stive de documente justificative produse pe stoc.
O primă concluzie reprezintă tot un citat (aproximativ!): „Ca să îngropi o problemă, creezi o comisie”. Din păcate, comunitatea europeană chiar urmăreşte calitatea în educaţie... însă pragmatic, nu balcanic.

duminică, 5 octombrie 2008

Ziua Internatioanala a Educatiei

De Ziua Internationala a Educatiei, profesorii, elevii si studentii romani nu prea au motive de sarbatoare.

Sistemul autohton de invatamant este considerat invechit, ineficient si nemotivant, iar majorarea salariilor cadrelor didactice ramane principalul subiect de polemica.

Aflati, teoretic, in zi festiva, mentorii si discipolii deopotriva sunt nemultumiti de starea actuala a sistemului de invatamant romanesc, pentru ca metodele de predare sunt invechite si bazeaza pe teorie, si nu pe practica, iar activitatea didactica este prost platita.

Incepand de la elevi si parinti si terminand cu profesorii, toti critca starea educatiei si conditiile pe care le ofera institutiile de invatamant.

"Avem un milion de teme pentru acasa si prea mult de invatat. Eu as vrea ca orele sa fie ca la Discovery, cu exemple si experimente, nu doar formule si definitii. Mie scoala mi se pare plictisitoare de multe ori si cam obositoare", spune un elev de clasa a VIII-a la o scoala din Buzau, citat de NewsIn.

Studentii sunt la fel de sceptici in privinta calitatii invatamantului. Prea multa terorie si prea putina practica, dezorganizare si conditii proaste pentru discipolii invatamantului superior - acestea sunt principalele critici aduse de studenti sistemului educational romanesc.

Nici parintii nu cred ca scoala este suficient de atractiva pentru copii lor. "Invatamantul se lauda cu scoli cu traditie si cu profesori dedicati. Sunt, nu zic nu, dar sunt si multi nepregatiti. Si traditia este de prea multe ori una a predarii intensive. Multi copii cred, din pacate, ca educatia insemna ore lungi de informatie prea putin interesanta, plictisitoare", considera un parinte.

Pe partea activa a procesului educativ, profesorii si specialistii in educatie cred ca invatamantul romanesc este invechit si se aliniaza greu cerintelor societatii moderne.

"Centrat mai degraba pe profesor decat pe student, in consecinta anacronic, ineficient, nemotivant pentru student si, in mare masura, inutil, pentru ca studentul nu afla niciodata de ce ar fi relevant ceea ce invata, cam asta este invatamantul romanesc", spune un asistent universitar care a renuntat la catedra de la Academia de Studii Economice pentru un post de cercetare in strainatate.

El adauga ca una dintre cele mai grava probleme ale educatiei superioare este blazarea, in conditiile in care studentul este dezinteresat pentru ca nu prea intelege importanta a ceea ce i se preda, iar profesorul are la dispozitie prea putine mijloace materiale. sursa Ziare.ro

sâmbătă, 4 octombrie 2008

Tinerii în fata problemelor sociale


Un sondaj de opinie efectuat la diferite institutii de invatamant, a scos la iveala problemele de care se lovesc tineri de varste variate. Astfel, tinerii de 16-18 ani spun ca originea problemelor ce se isca trebuie cautata în atentia insuficienta din partea celor maturi; cei cu vârsta cuprinsa între 19-21, partial 22 de ani gasesc izvorul problemelor în lipsa experientei de viata si cei de 22-24 de ani sustin ca de vina este perioada de tranzitie care traverseaza societatea. Printre problemele cele mai stringente cu care se confrunta societatea în prezent si în special tinerii au fost numite insuficienta mijloacelor financiare (53%), lipsa locurilor de munca (21,25%), alcoolismul, stupefiantele, bolile venerice (22,75%), neîntelegerile între tineri si maturi (3%). 47% din cei chestionati prefera ca odata aparute, problemele sa le rezolve singuri, 24% (majoritatea de gen masculin) le rezolva cu ajutorul prietenilor, 25,5% nu pot sa le solutioneze fara parinti si rude cu influenta si numai 3,5 % merg la biserica si cauta raspunsul la duhovnic. Interesant este faptul ca 62 % dintre respondenti nu au un parinte duhovnic, la care sa se marturiseasca regulat, 28% nici nu stiu ce înseamna parinte duhovnic si doar 10% au un parinte duhovnic..

Paradoxal, dar cel mai mult tinerilor de azi le este frica de singuratate, lipsa banilor destui pentru a-si aranja viata situându-se pe locul doi si frica de calamitati naturale pe locul trei. De aceea si circa 49% dintre respondenti au aratat ca lipsa prietenilor, incapacitatea de a comunica cu semenii, timiditatea sunt pentru ei o adevarata problema, în acelasi timp, însa, atunci când apare vreo problema prefera sa se refugieze în linistea camerei lor. Este o problema caracteristica mai ales pentru persoanele de gen feminin cu vârsta cuprinsa între 16-19 ani. În bratele celor dragi îsi gasesc refugiul aproape (25%), la medic nu merge nimeni, iar la biserica aproape de 5% din cei chestionati.

În speranta de a vedea ce fel de atitudine iau tinerii vis-a-vis de asemenea fenomene cum sunt fumatul, narcomania, avortul, divortul, s-au formulat si câteva întrebari ce au permis acest lucru. Fata de tinerii care fumeaza majoritatea respondentilor (76%) sunt indiferenti si nu iau deloc nici o atitudine. 28 % dintre acestia au fumat cândva sau fumeaza în prezent. Doza zilnica de nicotina ajungând pâna la un pachet de tigari pe zi (la persoanele de gen feminin aceasta ajunge în mediu la 10 tigari). Curiozitatea si prietenii - au fost factorii care au dat nastere acestui viciu si pe care iau specificat respondentii. Altii 22 % îi compatimesc pe fumatori si numai 2% îi dispretuiesc.

Nimeni din cei care au fost chestionati nu au prieteni care se drogheaza. Iar în ceea ce priveste avortul rezultatele sunt foarte interesante. Barbatii în majoritatea cazurilor nu ar îndreptati o femeie care a recurs la avort în nici un caz, specificând ca copilul nu poarta nici o vina, indiferent de situatie. Altii ar face-o în cazul în care ambii ar simti necesitatea înfaptuirii acestui pas. Mai putinii barbati si mai multe persoane de gen feminin au aratat ca lipsa mijloacelor de întretinere a celui nou-nascut ar fi o îndreptatire pentru faptasa. Aproape 38,75 % sunt de parerea ca o boala grava, transmisibila prin ereditate sau pericolul de moarte pentru mama ar fi o scuza.

Pentru multi tineri de azi (69%) dragostea mai reprezinta înca o virtute. Ea naste si rezolva probleme deopotriva. Pentru acestia a te întâlni cu o persoana de sex opus înseamna a se dezvolta multilateral, a obtine o anumita stabilitate în relatii. Persoanele cu vârsta cuprinsa între 20-24 de ani se gândesc deja la o eventuala casatorie. Cei de vârsta mai mica considera ca dragostea naste probleme, de aceea daca si se întâlnesc cu cineva este pentru ca sa se simta mai pe pozitie sau o fac din interes, pentru ca toti fac asa. Putini la numar (15,25%) sunt cei care idealizeaza dragostea sustinând ca ea le rezolva pe toate.

Fata de divort, tinerii iau o atitudine ostila. Pusi în situatia de a trai în preajma parintilor divortati, chiar si pentru cei trecuti de vârsta de 20 de ani acest lucru în majoritatea cazurilor este de neconceput. 37% nu pot sa-si închipuie asa ceva, 23% sunt deplin încredintati ca parintii lor nu pot face asa ceva. Cu mama ar prefera sa ramâna 24% dintre care 20% - fete. Cu tata 12% dintre care 2% - fete. Si 6 % (tineri trecuti deja de vârsta de 21 de ani) prefera sa traiasca în acest caz singuri, vizitându-i periodic pe ambii parinti.

Este interesant si important de mentionat faptul ca persista printre tinerii de azi sentimentul autoblamarii, ei obisnuind sa gândeasca „problema e în mine” ori de câte ori apar ele (88, 75%). Ca parintii sunt de vina în problemele lor cred 2,25% dintre respondenti, iar ca saracia în care se afla Moldova este izvorul tuturor problemelor obisnuiesc sa gândeasca 9% dintre cei chestionati.

Asadar, tinerii de azi se vor a fi protejati mai întâi de toate de stat (desi poate ca e necesar sa se înteleaga ca odata cu stabilirea unor relatii „capitaliste” se vrea o conlucrare între stat si cetatean), ei au nevoie de o atentie mai sporita din partea celor maturi si poate ca de o prezenta mai accentuata a lui Dumnezeu în vietile lor…

APEC

miercuri, 1 octombrie 2008

Care este varsta minima pentru angajare?



Sezonul estival se incheie si odata cu el inceteaza si o serie de contracte individuale de munca pe perioada determinata ale elevilor si studentilor incheiate pentru desfasurarea unor activitati cu caracter sezonier. Deschiderea noului an scolar si universitar nu reprezinta insa pentru toti elevii si studentii motivul abandonarii prestarii muncii in calitate de salariat.

Pentru aceia care doresc obtinerea unor venituri suplimentare celor pe care parintii le asigura pentru intretinerea pe parcursul anilor de studii, exista alternative demne de a fi retinute. O varianta convenabila ambelor parti ale raportului de munca este prestarea acesteia in temeiul contractului individual de munca cu timp partial, care poate fi incheiat atat pe perioada nedeterminata sau determinata.

Ceea ce trebuie sa stim este ca varsta minima pentru angajarea unei persoane este de 16 ani.

Cu acordul parintilor sau al reprezentantilor legali, persoana fizica poate incheia un contract de munca in calitate de salariat si la implinirea varstei de 15 ani, pentru activitati potrivite cu dezvoltarea fizica, aptitudinile si cunostintele sale, daca astfel nu ii sunt periclitate sanatatea, dezvoltarea si pregatirea profesionala.

Este interzisa incadrarea in munca a persoanelor sub varsta de 15 ani.